["$2a$05$Plfl9ChEeO\/jYC.ksN9pEuEXqB4CsNcYHcJn58Vv60lcc.FyZaPee","$2a$05$Plfl9ChEeO\/jYC.ksN9pEw=="] Congres Național de Pediatrie 2021 - Abstract

Al XV-lea
CONGRES NAȚIONAL DE PEDIATRIE
Eveniment ONSITE & ONLINE
Craiova, 15 – 18 septembrie 2021

Abstract

Endocrinologie

HIPOTIROIDISMUL SUBCLINIC LA COPIL

Corina PAUL, Iulian P. VELEA

Compartiment Diabet, Endocrinologie Pediatrică- Clinica II Pediatrie, Spital Clinic Județean de Urgență Timișoara

Departament Pediatrie – UMF “Victor Babeș” Timișoara  

Hipotiroidismul subclinic (HS) se definește prin valori serice crescute (peste limita superioară a intervalului considerat normal) ale TSH, asociat cu valori serice normale ale FT4 (se încadrează în intervalul de referință considerat normal). HS reprezintă un diagnostic bazat exclusiv pe criterii biochimice, majoritatea pacienților neprezentând simptome specifice unei disfuncții tiroidiene.

La copil, prevalența este mai mică decât la adulți, puținele studii existente în literatură raportând o prevalență sub 2% în populația infantilă.

HS poate fi determinat de afecțiuni tiroidiene (tiroidita cronică autoimună, boala Graves Basedow în cursul tratamentului, deficitul de iod etc) sau non-tiroidiene (diabet zaharat, boala celiacă, sindrom Turner sau Down etc), uneori, însă, poate apărea fără evidențierea unei patologii cauzale, situație în care, vorbim de HS idiopatic. Obezitatea și supraponderea se asociază frecvent cu HS, precum și unele terapii medicamentoase (carbamazepina, acidul valproic, domperidona).     

Din punct de vedere clinic, în HS simptomele sunt absente, de obicei, dar, există și situații în care sunt prezente semne clinice specifice de hipotiroidie.

Investigațiile biologice, care stabilesc, practic, diagnosticul de HS, trebuie repetate într-un interval de 3-4 luni, pentru certitudine, întrucât, pe de o parte valoarea serică a TSH la individul sănătos, prezintă variații, în mod fiziologic (secreție pulsatilă), iar, pe de altă parte, nivelul seric al TSH, este influențat de o serie de factori (stress, aport de iod, frig etc), mai ales la copil. 

Decizia de a trata sau nu HS la copil este, uneori, dificilă. Aceasta implică coroborarea datelor anamnestice (istoric familial etc)și a eventualelor simptome clinice sugestive pentru hipotiroidism (constipație, oboseală, bradipsihie etc) cu investigațiile biologice, pentru o intervenție terapeutică adecvată.

 

Deși, potrivit datelor din literatură, HS pare a fi o afecțiune benignă, ce se remite spontan, endocrinologul pediatru trebuie să ia în calcul și riscul unei posibile evoluții spre hipotiroidism clinic manifest, cu toate consecințele sale, la copil. Există puține date în literatură referitoare la consecintele HS si ale tratamentului substitutiv in HS asupra dezvoltarii neuro-intelectuale la copii din diferite grupe de vârstă și, în special la grupa de vârstă sub 3 ani. 

Încă nu există unanimitate privind tratamentul substitutiv al HS la copil, mai ales în cazul valorilor “de graniță” ale TSH (4,5- 10 mIU/l), situație în care, se indică substituție doar dacă se asociază semne clinice sau simptome de hipotiroidie. sindroame genetice (Turner, Down) sau boli autoimune. Se recomandă tratament cu LThyroxină la copiii ce prezintă valori ale TSH peste 10 mUI/l pentru  a evita instalarea hipotiroidiei cu toate consecintele ei, la această vârstă. 

Contact information

Privacy Policy

Logos Consult SRL

CIF: RO16787440
+4 (072)251-0567
Mihaela Agaficioaie
info@congrespediatrie2021.ro